Reprezentand, in esenta, un ansamblu de norme care reglementeaza anumite relatii interumane, regimul matrimonial are o anumita “viata”, un moment de inceput si un moment de incetare, in interiorul carora poate ramane stabil sau poate fi modificat – iar atunci cand vorbim de modificare ne referim atat la schimbari de structura in cadrul aceluiasi regim matrimonial cat si la inlocuirea unui regim matrimonial cu altul.Teoretic, putem analiza regimul matrimonial sub doua aspecte.
Un prim aspect general, abstract, care vizeaza notiunea in sine fara a intra in amanuntele concrete ale acesteia – si atunci avem in vedere regimul matrimonial ca si ansamblu de norme care reglementeaza raporturile patrimoniale dintre soti si care, indiferent de forma aleasa, nu poate lipsi niciunei casatorii.
Un al doilea aspect special, concret, care vizeaza regimul matrimonial specific ales de fiecare cuplu pentru a guverna relatiile patrimoniale ale casatoriei , acesta fiind de fapt obiectul studiului nostru. Din acest punct de vedere vorbim despre alegerea regimului matrimonial, inceputul producerii efectelor sale, incetarea si modificarea regimului matrimonial, referindu-ne la el ca si la un organism juridic viu, susceptibil de evolutie, sensibil la schimbarile din viata unui cuplu si apt sa raspunda nevoilor acestuia in functie de starea in care el se afla.
Inceputul regimului matrimonial este determinat de caracterul accesoriu al acestuia fata de casatorie. Asa cum nu se poate vorbi despre casatorie fara existenta unui regim matrimonial – chiar si atunci cand legea reglementeaza un singur regim matrimonial legal, unic si imperativ – tot asa nu se poate vorbi despre existenta valabila a regimului matrimonial in lipsa casatoriei. Relatia dintre cele doua institutii este de la cauza la efect, casatoria fiind totdeauna cea care genereaza producerea anumitor efecte patrimoniale, activand practic regimul matrimonial.
Notiunea de “inceput al regimului matrimonial” vizeaza doua situatii de lucru.
Prima se refera la momentul incheierii casatoriei care aduce cu sine si momentul producerii efectelor regimului matrimonial ales de soti. In acest caz existenta regimului matrimonial este strans legata de incheierea casatoriei. Constatam totodata ca inceputul regimului matrimonial in aceasta situatie este determinat de lege, vointa partilor, adica a sotilor, neavand relevanta decat sub aspectul incheierii casatoriei, regimul matrimonial fiind o consecinta, un efect al acesteia.
Tot despre inceputul regimului matrimonial putem vorbi si in situatia in care, in timpul casatoriei, sotii decid modificarea regimului matrimonial deja existent si inlocuirea lui cu un altul. Aceasta situatie nu mai este in directa legatura cu incheierea casatoriei, dar este in continuare legata de existenta acesteia, neputandu-se imagina modificarea regimului matrimonial in absenta continuarii casatoriei. In aceasta varianta, inceputul unui regim matrimonial este rezultatul exclusiv al vointei sotilor care decid, din considerente care nu sunt cenzurate de lege, modificarea regulilor aplicabile raporturilor patrimoniale dintre ei si, practic, determina incetarea regimului matrimonial pe care l-au avut si inlocuirea lui cu altul. Acest nou regim matrimonial va incepe sa produca efectele sale proprii, conform legii, aflandu-ne in situatia analizei inceputului regimului matrimonial, vazut sub aspectul sau special, concret.
Desi desemnand acelasi lucru, cele doua variante comporta analize separate intrucat in practica ele genereaza modalitati diferite de tratament si incadrarea in proceduri diferite, cauza nefiind alta decat strict momentul in care intervin.
Prima situatie pe care o vom analiza este cea a inceputului regimului matrimonial cu ocazia incheierii casatoriei, urmand ca ulterior, la capitolul consacrat modificarii regimului matrimonial, sa analizam in amanunt inceperea regimului matrimonial ca urmare a schimbarii lui in timpul casatoriei.
Regimul matrimonial incepe producerea efectelor sale judecand din doua puncte de vedere : fata de parti si fata de terti.
- a) In privinta partilor, efectele regimului matrimonial se produc din ziua incheierii casatoriei. Doua sunt textele legale care ne indruma spre aceasta concluzie. In primul rand este vorba de prevederile art. 313 alin 1 NCC (“intre soti regimul matrimonial produce efecte numai din ziua inchjeierii casatoriei”) si in al doilea rand este vorba de prevederile art 329 alin 2 NCC (“Conventia matrimoniala incheiata inaintea casatoriei produce efecte numai de la data incheierii casatoriei”). Consecinta acestui fapt este reglementarea cuprinsa in art. 336 NCC care da dreptul viitorilor soti ca , oricand inaintea casatoriei, sa-si poata opera orice modificare a conventiei matrimoniale.
- b) In raporturile cu tertii, regimul matrimonial produce efecte – “este opozabil” spune legea – de la data indeplinirii formalitatilor de publicitate.Exceptia acestei reguli o constituie cunoasterea regimului matrimonial aplicabil sotilor “pe alta cale”. Pentru cazul – posibil numai exceptional spun eu – in care nu s-au indeplinit formalitatile de publicitate legea instituie o prezuntie : sotii sunt considerati a fi casatoriti, fata de tertii de buna credinta, sub regimul matrimonial al comunitatii legale .
Vom analiza pe rand cele doua momente de la care incep sa se produca efectele fata de terti ale regimului matrimonial : indeplinirea formalitatilor de publicitate si cunoasterea regimului matrimonial pe alta cale. Facem precizarea ca cele doua situatii legale sunt alternative – fie regimul matrimonial a fost cunoscut in urma publicitatii lui fie a fost cunoscut pe alta cale. In acelasi timp putem spune despre ele ca prima – cea a publicitatii – reprezinta regula iar cea de-a doua – cea a cunoasterii pe alte cai – reprezinta exceptia, raportul dintre ele fiind de la general la special .
Publicitatea in materia regimului matrimonial se face in trei feluri:
– prin procedeul clasic al mentiunii pe actul de casatorie
– printr-un procedeu nou introdus de codul civil, cel al registrului national notarial
– prin utilizarea tuturor registrelor de publicitate, functie de specificul bunurilor
Mentionarea regimului matrimonial pe actul de casatorie se face in baza art. 291 NCC si reprezinta o operatiune care se efectueaza practic, chiar daca legea nu prevede expres acest lucru, imediat dupa celebrarea casatoriei. In temeiul art 290 NCC, dupa incheierea casatoriei, ofiterul de stare civila intocmeste ” de indata “, in registrul actelor de stare civila, actul de casatorie care “se semneaza de catre soti, de cei doi martori si de catre ofiterul de stare civila”. Asa stand lucrurile, este evident ca si mentiunea privitoare la regimul matrimonial se va face odata cu intocmirea actului de casatorie, pe baza declaratiei de casatorie existente si a documentatiei anexate acesteia.
In privinta regimului matrimonial al comunitatii legale, nu exista probleme deosebite, practica trebuind sa se conformeze acestei teorii intrucat nu poate exista nici o motivatie pentru adoptarea unei alte atitudini, declaratia de casatorie fiind actul care sta la baza inscrierii mentiunii referitoare la regimul matrimonial
In privinta celorlalte regimuri matrimoniale, pot exista cateva discutii si neconcordante intre prevederile legale si modul lor de aplicare in practica. Este adevarat ca art. 334 alin. 2 NCC vorbeste despre obligatia notarului public care a autentificat conventia matrimoniala de a transmite, dupa primirea copiei actului de casatorie, a unui exemplar al conventiei matrimoniale in vederea mentionarii acesteia pe actul de casatorie. In practica, insa, lucrurile nu pot sta chiar asa, pentru ca art 291 NCC impune ofiterului de stare civila obligatia de a comunica “din oficiu si de indata” notarului public care a autentificat conventia matrimoniala o copie a actului de casatorie. Ori, pentru a face acest lucru este evident ca sotii trebuie sa fi depus ca anexa a declaratiei lor de casatorie cel putin o copie a conventiei matrimoniale, act care poate nendoielnic sta la baza mentiunii regimului matrimonial pe actul de casatorie. Faptul ca sotii nu au depus inscrisul original ci eventual numai o copie a acestuia nu poate reprezenta un impediment la inscrierea mentiunii, ofiterul de stare civila avand posibilitatea de a solicita fie actul original, fie o copie legalizata, fie de a certifica personal exactitatea copiei prin confruntarea sa cu originalul. In practica mai poate exista o situatie, aceea in care sotii mentioneaza in declaratia de casatorie care este regimul matrimonial pe care il aleg, dar nu depun copia sau exemplarul original al conventiei matrimoniale din diferite motive, inclusiv pentru ca nu au autentificat inca o asemenea conventie. Intr-o asemenea situatie, datoria ofiterului de stare civila este de a solicita, inaintea oficierii casatoriei, conventia matrimoniala pe care ei au incheiat-o pentru a o anexa declaratiei de casatorie si pentru a face mentiunea pe actul de casatorie. Prin urmare, nu cred ca exista argument pentru ca ofiterul de stare civila sa nu procedeze la inscrierea mentiunilor referitoare la regimul matrimonial al sotilor odata cu intocmirea actului de casatorie, asteptand primirea actului de la notarul public instrumentator, mai ales ca art. 334 alin. 2 da dreptul oricaruia dintre soti sa ceara indeplinirea formalitatilor de publicitate , inaintea oricaror alte persoane sau institutii, as spune eu. Orice alta interpretare si ajustare practica a dispozitiilor legale este de natura a crea un cerc vicios care sa se constituie in final ca si un impediment in fata informarii corecte a celor interesati, motiv pentru care consider ca aceasta este varianta corecta de aplicare practica a legii.
Aceasta forma de publicitate se aplica in special sotilor casatoriti sub regimul comunitatii legale de bunuri, care nu intocmesc obligatoriu o conventie matrimoniala, deci nu trec prin filtrul obligatoiu al notarului public si al registrului national notarial . Bineinteles ca ea este comuna si celorlalte regimuri matrimoniale, numai ca in aceste cazuri publicitatea efectuata prin mentiunea existenta pe actul de casatorie este dublata de cea efectuata prin registrul national notarial .
Publicitatea efectuata prin registrul national notarial este o noutate juridica si consta in existenta unui registru organizat la nivelul uniunii nationale a notarilor publici. Reglementarea acestuia este data de prevederile art. 334 si 335 NCC si are drept scop informarea oricaror persoane cu privire la regimul matrimonial adoptat de soti. Conform prevederilor art 334 alin 5 NCC, “orice persoana, fara a fi tinuta sa justifice vreun interes, poate cerceta registrul (…) si poate solicita, in conditiile legii, eliberarea de extrase certificate”. Aparenta posibilitate a unei publicitati nedorite fata de regimul matrimonial care rezulta din formularea legii , respectiv din puterea data oricarei persoane, chiar fara a justifica un interes, de a cerceta registrul national notarial, este practic inlaturata de prevederea ca extrasul certificat nu se poate elibera decat in conditiile legii, adica numai aceluia care de fapt justifica un interes. Deci, practic, simpla verificare in scop informativ este deschisa oricui, dar obtinerea de documente poate fi facuta numai de cel care justifica un interes.
In principiu, acest tip de publicitate este specific acelor regimuri matrimoniale pentru adoptarea carora este necesara incheierea unei conventii matrimoniale, act juridic solemn, pentru a carui validitate legea cere forma autentica. El va contine date si elemente specifice si regimului matrimonial al comuniattii legale de bunuri ori de cate ori este vorba de incetari sau modificari de regim matrimonial, dar despre aceste situatii vom discuta in amanunt la momentele potrivite. Totodata, existenta unui regim matrimonial al comunitatii legale de bunuri cu privire la un anumit cuplu va reprezenta concluzia faptului ca nu exista nici o alta inregistrare, a unui alt regim matrimonial, referitor la respectivele persoane, in registrul national notarial.
Prin felul in care este organizat, acest registru asigura informarea certa si rapida cu privire la existenta unui anumit regim matrimonial a doi soti. In privinta inregistrarii initiale, publicitatea efectuata prin registrul national notarial este o forma paralela cu cea a mentiunii pe actul de casatorie, dar in privinta modificarii , lichidarii, schimbarii sau incetarii regimului matrimonial acest tip de publicitate este singurul de natura a informa pe cei interesati.
Modul de functionare a sistemului de publicitate asigurat de registrul national notarial este reglementat de art 291 si 334 NCC, el fiind realmente imbunatatit prin practica notarilor publici. Astfel, legea spune ca ofiterul de stare civila are obligatia de a comunica, “din oficiu si de indata”, notarului public care a autentificat conventia matrimoniala o copie a actului de casatorie, urmand ca acesta, dupa primirea respectivei copii, sa transmita registrului national notarial un exemplar al conventiei matrimoniale. Daca procedura s-ar indeplini intocmai, este evident ca ar aparea un interval de timp – respectiv cel dintre momentul incheierii casatoriei, al comunicarii copiei actului de casatorie si al comunicarii in final al conventiei matrimoniale – in care publicitatea regimului matrimonial nu ar fi efectuata. Pentru acoperirea acestei deficiente, in procedura notariala s-a stabilit ca orice conventie matrimoniala sa fie comunicata de indata, imediat dupa autentificarea sa, pentru a fi inscrisa in registrul national notarial. Bineinteles ca aceasta inscriere va functiona sub conditia incheierii casatoriei, iar indeplinirea obligatiei ofiterului de stare civila de a comunica o copie a actului de casatorie la registrul national notarial si notarului public care a autentificat conventia matrimoniala va determina justificarea si consolidarea inscrierii. In practica notarilor publici, acestia au stabilit ca dupa primirea copiei actului de casatorie conventia matrimoniala autentificata sa fie din nou comunicata impreuna cu aceasta copie . Este o masura suplimentara de precautie, chiar daca se poate vorbi despre un formalism putin exagerat. Necesitatile practice impun insa o astfel de atitudine, intrucat pot aparea o multitudine de situatii care sa o justifice, si intotdeauna este mai bine sa previi decat sa corectezi, dupa cum este mai bine sa largesti aria acoperita prin practicile legale decat sa o restrangi.
Inscrierea conventiilor matrimoniale in registrul national notarial poate fi facuta si la cerea partilor, deci a oricaruia dintre soti, ei fiind de fapt primii interesati in a se face publicitatea legala regimului lor matrimonial.
Inscrierea regimului matrimonial in toate registrele de publicitate existente conform legii, respectiv la cartea funciara, registrul comertului, etc. este o procedura specifica, in sensul ca ea se aplica numai atunci cand situatia concreta o cere, in functie de natura bunurilor ce fac obiectul conventiei matrimoniale . Indeplinirea ei este insa obligatorie pentru notarul public care a autentificat o conventie matrimoniala, in baza art 334 alin. 4 NCC, el fiind obligat sa comunice un exemplar al actului intocmit la respectivele registre dupa primirea copiei actului de casatorie transmis de catre ofiterul de stare civila.
Atunci cand situatia concreta o impune, publicitatea efectuata prin intermediul acestor registre de publicitate trebuie sa fie indeplinita obligatoriu, existenta ei neputand fi suplinita prin inscrierea efectuata in registrul national notarial, astfel cum se precizeaza in art 334 alin 4 NCC. Ce consecinte practice ar putea genera acest lucru ? Ar putea insemna oare ca tertul contractant se va putea prevala de inexistenta inscrierii in cartea funciara, de exemplu, chiar daca regimul matrimonial a fost inscris in registrul national notarial al regimurilor matrimoniale ? La o prima analiza a textului legal ar parea ca raspunsul este unul afirmativ. Parerea mea este ca, daca facem aplicarea principiilor bunei credinte si al abuzului de drept, existenta si numai a unei singure inregistrari intr-un registru de publicitate trebuie sa fie suficienta pentru a crea opozabilitatea fata de terti a regimului matrimonial . In plus, daca legea permite cunoasterea regimului matrimonial “pe alte cai”, cum ar putea fi sanctionat cu inopozabilitatea un regim matrimonial caruia i s-au indeplinit formalitatile de publicitate, chiar daca nu in toate formele posibile.
In concluzie, formulele de publicitate privind regimul matrimonial sunt suficiente pentru a se asigura indeplinirea scopului prevazut de lege : informarea tertilor. Acesta este motivul pentru care am spus , la un moment dat, ca posibilitatea necunoasterii regimului matrimonial de catre tertele persoane aflate in relatii juridice cu sotii sau cu unul dintre ei este destul de redusa, bineinteles nu imposibila .
Lipsa publicitatii atrage inopozabilitatea efectelor fata de terti a regimului matrimonial, sanctiune ce se deduce atat din prevederile art 313 NCC cat si din redactarea art. 334 alin. 1 NCC care spune ca “pentru a fi opozabile tertilor conventiile matrimoniale se inscriu….”. Ca urmare a inopozabilitatii regimului matrimonial se creaza posibilitatea operarii prezumtiei instituite de art 313 alin 3 NCC respectiv la considerarea casatoriei sotilor ca functionand dupa regulile comunitatii legale de bunuri .
Cunoasterea regimului matrimonial pe alta cale
Extrem de larga si periculoasa, am putea spune, aceasta prevedere legala. Si nu este singura institutie in care “cunoasterea pe alte cai ” sa fie considerata ca si punct de plecare pentru analiza, dovedirea, producerea efectelor juridice ale sale.
O lista a altor cai de cunoastere a existentei unui anumit regim matrimonial este greu de intocmit. Forma cea mai uzuala ar putea fi cea a comunicarii directe a regimului matrimonial de catre cei doi soti oricarui tert co-contractant. La modul general, insa, putem aprecia ca este vorba de orice imprejurare cotidiana care ar avea ca efect cunoasterea corecta a regimului matrimonial adoptat de soti, iar nu numai de fapte sau acte juridice. Cat despre continutul si limitele cunoasterii cred ca acesta se poate limita numai la tipul de regim matrimonial adoptat de soti, fara a intra in detaliile acestuia .
De aceasta cunoastere legea leaga efecte juridice importante : felul in care este tratat tertul in raport de actul intocmit, respectiv de buna sau de rea credinta. Avand in vedere ca buna credinta se prezuma, se va prezuma si cunoasterea regimului matrimonial prin intermediul cailor obisnuite, respectiv al publicitatii. Sarcina dovedirii faptului ca tertul a cunoscut pe alte cai respectivul regim juridic revine celui care invoca acest lucru. Sigur ca si cel care se afla in situatia respectiva, respectiv cunoaste existenta regimului matrimonial pe alte cai decat cea a publicitatii va putea invoca acest fapt ori de cate ori nevoia o va cere si va avea interes sa o faca.
O problema deosebita va fi insa cea a probei , dar, fiind vorba de un fapt juridic atunci se va putea folosi orice mijloc de proba.
Tot despre momentul de inceput al regimului matrimonial se poate vorbi si in situatia in care sotii, in timpul casatoriei lor, au decis incetarea regimului matrimonial pe care l-au avut si inlocuirea lui cu un altul. Intrucat aceasta chestiune este strans legata de notiunea de modificare a regimului matrimonial, ea va fi analizata amanuntit la acel capitol .