Reprezentand, in esenta, un ansamblu de norme  care reglementeaza anumite relatii interumane, regimul matrimonial  are o anumita “viata”,  un moment de inceput  si un moment de incetare, in  interiorul carora  poate ramane stabil sau poate fi modificat – iar atunci cand vorbim de modificare ne referim atat la  schimbari  de structura in cadrul aceluiasi regim matrimonial  cat si la inlocuirea unui regim matrimonial cu altul.Teoretic, putem  analiza regimul matrimonial sub doua aspecte.

Un prim aspect general, abstract,  care  vizeaza  notiunea in sine  fara a  intra  in  amanuntele concrete ale acesteia – si atunci  avem in vedere  regimul matrimonial ca si ansamblu de norme  care reglementeaza raporturile patrimoniale dintre soti si care, indiferent de forma aleasa, nu poate lipsi  niciunei casatorii.

Un al doilea aspect special, concret, care vizeaza  regimul matrimonial  specific ales de fiecare cuplu pentru a guverna  relatiile  patrimoniale ale casatoriei , acesta fiind de fapt obiectul studiului  nostru.  Din acest punct de vedere  vorbim despre alegerea regimului matrimonial, inceputul  producerii efectelor sale, incetarea  si modificarea  regimului matrimonial,  referindu-ne la el ca si la un organism juridic viu, susceptibil  de  evolutie,  sensibil la  schimbarile din viata unui cuplu si apt sa raspunda nevoilor  acestuia in  functie de  starea in care el se afla.

Inceputul regimului matrimonial   este  determinat de caracterul accesoriu  al acestuia fata de casatorie.  Asa cum nu se poate vorbi despre casatorie fara  existenta unui regim matrimonial – chiar si atunci cand  legea reglementeaza  un singur regim matrimonial legal, unic  si imperativ  –  tot asa nu se poate vorbi despre  existenta valabila a regimului matrimonial in lipsa casatoriei. Relatia dintre cele doua institutii este  de la cauza la efect,  casatoria fiind totdeauna cea care genereaza producerea  anumitor  efecte patrimoniale,   activand practic  regimul matrimonial.
Notiunea de “inceput al regimului matrimonial” vizeaza doua situatii de lucru.
Prima se refera la momentul incheierii casatoriei care aduce cu sine  si momentul producerii efectelor regimului matrimonial ales de soti. In acest caz existenta regimului matrimonial este strans legata de incheierea casatoriei. Constatam totodata  ca inceputul regimului matrimonial in aceasta situatie este determinat de lege, vointa partilor, adica a sotilor, neavand relevanta decat sub aspectul incheierii casatoriei, regimul matrimonial fiind o consecinta, un efect al acesteia.
Tot despre inceputul regimului matrimonial putem vorbi si in situatia in care, in timpul casatoriei, sotii decid  modificarea  regimului matrimonial deja existent  si inlocuirea lui cu un altul.  Aceasta situatie nu mai este in directa legatura cu incheierea casatoriei, dar este in continuare legata de existenta acesteia, neputandu-se imagina modificarea regimului matrimonial in absenta continuarii casatoriei. In  aceasta  varianta,  inceputul unui regim matrimonial este rezultatul exclusiv al vointei sotilor care decid, din considerente care nu sunt cenzurate  de lege, modificarea regulilor aplicabile raporturilor  patrimoniale dintre ei  si, practic, determina incetarea regimului matrimonial pe care l-au avut si  inlocuirea lui cu altul. Acest nou regim matrimonial va incepe sa produca efectele sale proprii, conform legii, aflandu-ne in situatia analizei inceputului  regimului matrimonial, vazut  sub aspectul sau special, concret.
Desi desemnand acelasi lucru, cele doua  variante comporta analize separate intrucat in practica  ele genereaza  modalitati diferite de  tratament si incadrarea in proceduri diferite, cauza nefiind alta decat strict momentul  in care intervin.

Prima situatie pe care o vom analiza este cea a  inceputului regimului matrimonial cu ocazia incheierii casatoriei, urmand ca  ulterior, la capitolul consacrat modificarii regimului matrimonial, sa analizam in amanunt  inceperea regimului matrimonial  ca urmare a schimbarii lui in timpul casatoriei.

Regimul matrimonial  incepe producerea  efectelor sale  judecand  din doua puncte de vedere : fata de parti si fata de terti.

  1. a) In privinta partilor, efectele regimului matrimonial se produc din ziua  incheierii casatoriei. Doua sunt textele legale care ne indruma spre aceasta concluzie. In primul rand este vorba de prevederile art. 313 alin 1 NCC (“intre soti  regimul matrimonial  produce efecte  numai din ziua  inchjeierii casatoriei”)  si in al doilea rand este vorba de prevederile art 329 alin 2 NCC (“Conventia matrimoniala incheiata inaintea casatoriei produce efecte  numai de la data incheierii casatoriei”). Consecinta acestui fapt este reglementarea  cuprinsa in art. 336 NCC  care da dreptul viitorilor soti ca , oricand inaintea casatoriei, sa-si poata opera orice modificare a conventiei matrimoniale.
  2. b) In raporturile cu tertii, regimul matrimonial produce efecte – “este opozabil” spune legea –  de la data indeplinirii formalitatilor de publicitate.Exceptia acestei reguli o constituie  cunoasterea  regimului matrimonial aplicabil sotilor  “pe alta cale”.  Pentru cazul – posibil numai exceptional spun eu – in care nu s-au indeplinit formalitatile de publicitate  legea instituie o prezuntie : sotii sunt considerati a fi  casatoriti, fata de tertii de buna credinta, sub regimul  matrimonial al comunitatii legale .

Vom analiza pe rand cele doua momente  de la care incep sa se produca efectele fata de terti ale regimului matrimonial : indeplinirea formalitatilor de publicitate si cunoasterea  regimului matrimonial pe alta cale.  Facem precizarea ca  cele doua  situatii legale sunt alternative  – fie regimul matrimonial a fost cunoscut in urma publicitatii lui fie  a fost cunoscut pe alta cale.  In acelasi timp putem spune despre ele ca prima – cea a publicitatii – reprezinta regula iar cea de-a doua – cea a cunoasterii pe alte cai – reprezinta exceptia, raportul dintre ele fiind de la general la special .

Publicitatea in materia regimului matrimonial se face in trei  feluri:

–          prin procedeul clasic al mentiunii  pe actul de casatorie

–          printr-un procedeu  nou introdus de codul civil, cel al  registrului national notarial

–          prin utilizarea  tuturor  registrelor de publicitate, functie de specificul bunurilor

 Mentionarea  regimului matrimonial pe actul de casatorie  se face in baza art. 291 NCC  si reprezinta o  operatiune care se efectueaza practic, chiar daca legea nu prevede expres acest lucru, imediat dupa celebrarea casatoriei. In temeiul art 290 NCC, dupa incheierea casatoriei, ofiterul de stare civila intocmeste  ” de indata “, in registrul actelor de  stare civila,  actul de casatorie care “se semneaza de  catre soti, de cei doi martori  si de catre ofiterul de stare civila”. Asa stand lucrurile, este evident ca  si mentiunea privitoare la regimul matrimonial se va face  odata cu  intocmirea actului de casatorie, pe baza declaratiei  de casatorie existente si a documentatiei anexate acesteia.

In privinta regimului matrimonial al comunitatii legale,  nu exista probleme deosebite,  practica  trebuind sa  se conformeze acestei teorii intrucat nu poate exista nici o motivatie pentru adoptarea unei alte  atitudini,  declaratia de casatorie  fiind actul care sta  la baza inscrierii mentiunii referitoare la regimul matrimonial

In privinta celorlalte regimuri matrimoniale,  pot exista cateva discutii  si neconcordante intre  prevederile legale si modul lor de aplicare in practica.  Este adevarat ca art. 334 alin.  2 NCC vorbeste despre obligatia  notarului public care a autentificat conventia matrimoniala de a transmite, dupa primirea  copiei actului de casatorie, a unui exemplar al conventiei matrimoniale in vederea mentionarii acesteia pe actul de casatorie. In practica, insa, lucrurile nu pot sta chiar asa, pentru ca  art 291 NCC impune    ofiterului de stare civila obligatia de a  comunica “din oficiu si de indata”  notarului public care a autentificat conventia matrimoniala o copie a actului de casatorie. Ori, pentru a  face acest lucru este evident ca sotii trebuie sa fi depus ca anexa a declaratiei lor de casatorie cel putin o copie a conventiei matrimoniale, act care poate nendoielnic sta la baza mentiunii  regimului matrimonial pe actul de casatorie.  Faptul ca sotii nu  au depus inscrisul original ci eventual numai o copie a acestuia  nu poate reprezenta un impediment la inscrierea mentiunii, ofiterul de stare civila avand posibilitatea de a solicita  fie  actul original, fie o copie legalizata, fie de a certifica  personal exactitatea copiei prin confruntarea sa cu originalul.   In practica mai poate exista o situatie, aceea in care sotii  mentioneaza in declaratia de casatorie care este regimul matrimonial pe care il aleg, dar nu depun copia sau exemplarul original al conventiei matrimoniale din diferite motive, inclusiv pentru ca nu au autentificat inca o asemenea conventie.  Intr-o asemenea situatie, datoria ofiterului de stare civila este de a solicita, inaintea oficierii casatoriei,  conventia matrimoniala pe care ei au  incheiat-o pentru a o anexa declaratiei de casatorie  si pentru a face mentiunea pe actul de casatorie. Prin urmare, nu cred ca exista argument pentru ca ofiterul de stare civila sa nu procedeze  la inscrierea mentiunilor referitoare la regimul matrimonial al sotilor  odata cu intocmirea actului de casatorie, asteptand primirea  actului de la notarul public instrumentator, mai ales ca  art. 334  alin. 2  da  dreptul  oricaruia dintre soti sa ceara indeplinirea formalitatilor de publicitate , inaintea oricaror alte persoane sau institutii,  as spune eu. Orice alta interpretare  si ajustare practica a dispozitiilor legale  este de natura a crea un cerc vicios  care sa  se constituie in final ca si un impediment in fata informarii corecte a celor interesati, motiv pentru care consider ca aceasta este varianta corecta de aplicare practica a  legii.

Aceasta forma de publicitate se aplica in special sotilor casatoriti sub regimul comunitatii legale de bunuri, care nu  intocmesc obligatoriu o conventie matrimoniala, deci nu trec prin filtrul obligatoiu al notarului public si al registrului national notarial .  Bineinteles ca  ea este comuna si celorlalte  regimuri matrimoniale, numai ca in aceste cazuri  publicitatea efectuata prin mentiunea existenta pe actul de casatorie  este dublata de cea efectuata prin registrul national notarial .

Publicitatea efectuata prin registrul national notarial este o noutate juridica  si consta  in existenta unui registru organizat la nivelul uniunii nationale a notarilor  publici. Reglementarea acestuia este data de prevederile art. 334 si 335 NCC  si  are drept scop informarea  oricaror persoane cu privire la regimul matrimonial  adoptat de  soti. Conform prevederilor art 334 alin 5 NCC, “orice persoana, fara a fi tinuta sa justifice  vreun interes, poate  cerceta registrul (…)  si poate  solicita, in conditiile legii,  eliberarea de extrase certificate”. Aparenta posibilitate a unei publicitati nedorite fata de regimul matrimonial  care rezulta din  formularea legii , respectiv  din puterea  data oricarei persoane, chiar fara a justifica un interes, de a cerceta registrul national notarial, este practic  inlaturata de prevederea ca extrasul certificat  nu se poate elibera decat in conditiile legii, adica numai aceluia care de fapt justifica un interes. Deci, practic, simpla verificare  in scop informativ  este deschisa  oricui, dar obtinerea de documente poate fi facuta numai de cel care justifica un interes.

In principiu, acest  tip de publicitate este  specific acelor regimuri matrimoniale  pentru adoptarea carora este necesara incheierea unei conventii matrimoniale, act juridic solemn,  pentru a carui validitate legea cere forma autentica.  El va  contine date si elemente  specifice si regimului matrimonial al comuniattii legale de bunuri ori de cate ori este vorba de  incetari sau modificari de regim matrimonial, dar despre aceste  situatii vom discuta in amanunt la  momentele potrivite.  Totodata,  existenta unui regim matrimonial  al comunitatii legale de bunuri cu privire la  un anumit cuplu va reprezenta concluzia  faptului ca nu exista nici o alta inregistrare, a unui alt regim matrimonial, referitor la respectivele persoane, in registrul national notarial.

Prin felul in care este organizat,   acest registru asigura informarea  certa   si rapida  cu privire la  existenta unui anumit regim matrimonial  a doi soti.  In privinta inregistrarii initiale,  publicitatea  efectuata prin registrul national notarial  este o forma paralela cu cea  a mentiunii  pe actul de casatorie, dar in privinta modificarii , lichidarii, schimbarii sau incetarii regimului matrimonial  acest tip de publicitate este singurul  de natura a informa pe cei interesati.

Modul de functionare a sistemului de publicitate  asigurat de registrul national notarial este reglementat de art 291  si 334 NCC, el fiind   realmente imbunatatit  prin practica notarilor publici. Astfel,  legea spune ca ofiterul de stare civila are obligatia de a comunica,  “din oficiu si de indata”,  notarului public care a autentificat conventia matrimoniala o copie a actului de casatorie, urmand ca acesta, dupa primirea  respectivei  copii, sa  transmita  registrului national notarial un exemplar al conventiei matrimoniale.  Daca  procedura s-ar indeplini intocmai, este evident ca ar aparea  un interval de timp – respectiv cel dintre momentul incheierii casatoriei, al comunicarii copiei actului de casatorie si al comunicarii in final al conventiei matrimoniale – in care  publicitatea regimului matrimonial  nu ar fi efectuata.  Pentru acoperirea  acestei  deficiente, in procedura notariala  s-a stabilit  ca orice conventie matrimoniala sa fie comunicata de indata, imediat dupa autentificarea sa,  pentru a fi inscrisa in registrul national notarial.  Bineinteles ca aceasta inscriere  va functiona sub conditia incheierii casatoriei,  iar indeplinirea obligatiei ofiterului de stare civila de a comunica  o copie a actului de  casatorie  la registrul national notarial si notarului public care a autentificat conventia matrimoniala  va determina justificarea si consolidarea inscrierii.  In practica notarilor publici, acestia  au stabilit ca  dupa primirea  copiei actului de casatorie  conventia matrimoniala autentificata  sa fie din nou  comunicata impreuna cu  aceasta copie . Este o masura suplimentara de precautie, chiar daca  se poate vorbi despre un  formalism putin exagerat. Necesitatile  practice impun insa o astfel de atitudine, intrucat  pot aparea o multitudine de  situatii care sa  o justifice, si intotdeauna este  mai bine sa previi decat sa corectezi, dupa cum este mai bine sa  largesti aria  acoperita prin  practicile legale decat sa o restrangi.

Inscrierea  conventiilor matrimoniale  in registrul  national notarial poate fi facuta si la cerea partilor, deci a oricaruia dintre soti, ei fiind de fapt primii interesati in a se face publicitatea legala regimului lor matrimonial.

Inscrierea  regimului matrimonial in toate registrele  de publicitate  existente conform legii, respectiv la cartea funciara,  registrul  comertului, etc.  este o procedura  specifica,  in sensul ca ea se aplica numai atunci cand situatia concreta  o cere, in functie de natura bunurilor ce fac obiectul conventiei matrimoniale .  Indeplinirea ei este insa obligatorie pentru notarul public care a autentificat o conventie matrimoniala, in baza art 334 alin. 4 NCC, el fiind obligat sa comunice  un exemplar al actului intocmit la respectivele registre  dupa primirea  copiei actului de casatorie  transmis de catre ofiterul de stare civila.
Atunci cand situatia concreta o impune, publicitatea efectuata  prin intermediul acestor registre de publicitate trebuie sa  fie indeplinita obligatoriu, existenta ei neputand fi suplinita prin  inscrierea efectuata in registrul national notarial, astfel cum se precizeaza in art 334 alin 4 NCC. Ce consecinte practice ar putea genera acest lucru ? Ar putea insemna oare ca tertul contractant se va putea prevala de inexistenta inscrierii in cartea funciara, de exemplu,  chiar daca  regimul matrimonial a fost inscris in registrul national notarial al regimurilor matrimoniale ?  La o prima analiza a textului legal ar parea ca raspunsul este unul afirmativ. Parerea mea este ca, daca  facem aplicarea principiilor bunei credinte si al abuzului de drept, existenta si numai a unei singure inregistrari intr-un registru de publicitate  trebuie sa fie suficienta pentru a crea opozabilitatea fata de terti a regimului matrimonial .  In plus, daca legea permite  cunoasterea regimului matrimonial “pe alte cai”, cum ar putea fi sanctionat cu inopozabilitatea un regim matrimonial caruia i s-au indeplinit formalitatile de publicitate, chiar daca nu in toate formele posibile.
           In concluzie,  formulele de publicitate privind regimul matrimonial sunt  suficiente pentru a se asigura indeplinirea scopului prevazut de lege : informarea tertilor.  Acesta este motivul pentru care am spus , la un moment dat, ca posibilitatea  necunoasterii regimului matrimonial  de catre tertele persoane  aflate in relatii juridice cu sotii sau cu unul dintre ei este  destul de redusa, bineinteles nu imposibila .

Lipsa publicitatii atrage inopozabilitatea efectelor fata de terti a regimului matrimonial, sanctiune  ce se deduce atat din prevederile art 313 NCC cat  si din redactarea art. 334 alin. 1 NCC  care spune ca “pentru a fi opozabile tertilor conventiile matrimoniale se inscriu….”. Ca urmare a inopozabilitatii regimului matrimonial se creaza  posibilitatea operarii prezumtiei instituite de art 313 alin 3 NCC respectiv la considerarea casatoriei sotilor ca functionand dupa regulile comunitatii legale de bunuri .

Cunoasterea regimului  matrimonial pe alta cale 

Extrem de  larga si periculoasa, am putea spune, aceasta prevedere legala. Si nu este singura institutie in care  “cunoasterea pe alte cai ”  sa fie  considerata ca si punct de plecare pentru analiza, dovedirea, producerea efectelor juridice ale  sale.

O lista a  altor cai  de cunoastere a existentei unui anumit regim matrimonial este greu de intocmit. Forma cea mai uzuala ar putea fi cea a comunicarii  directe a regimului matrimonial de catre cei doi soti oricarui tert co-contractant. La modul general, insa, putem aprecia ca  este vorba de orice imprejurare  cotidiana  care ar   avea ca efect cunoasterea  corecta a regimului matrimonial adoptat de soti,  iar nu numai de fapte sau acte juridice. Cat despre continutul si limitele  cunoasterii  cred ca  acesta se  poate limita  numai la  tipul de regim matrimonial adoptat de soti, fara a intra  in detaliile acestuia .

De aceasta cunoastere legea leaga efecte juridice importante :  felul in care este tratat tertul  in raport de actul intocmit, respectiv de buna sau de rea credinta.  Avand in vedere ca buna credinta se prezuma,  se va prezuma  si cunoasterea  regimului matrimonial  prin intermediul cailor obisnuite, respectiv al publicitatii. Sarcina  dovedirii faptului ca tertul a cunoscut  pe alte cai respectivul regim juridic revine celui care invoca acest lucru. Sigur ca si cel care  se afla in situatia respectiva, respectiv  cunoaste  existenta regimului matrimonial pe alte cai decat cea a publicitatii va putea invoca acest fapt ori de cate ori nevoia o va cere  si va avea interes sa o faca.

O problema deosebita va fi insa cea a probei , dar, fiind vorba de un fapt juridic  atunci se va putea folosi orice mijloc de proba.

Tot despre momentul de inceput al regimului matrimonial  se poate vorbi si in situatia in care  sotii, in timpul casatoriei lor, au decis incetarea  regimului matrimonial pe care l-au avut  si inlocuirea lui cu un altul.  Intrucat aceasta chestiune  este strans legata de  notiunea de  modificare a regimului matrimonial, ea va fi  analizata amanuntit la acel capitol . 

 

DANIELA NEGRILA
Notar public coordonator
Birou Notarial CONCORDIA